Luptă – cariei dentare: despre profilaxie şi tratament

Medicina modernă este capabilă să prevină cele mai periculoase consecinţe ale oricărei afecţiuni, îndeosebi în cazul când este vorba de stomatologie. Dacă nu o să vă adresaţi la timp cu problema cariei dentare, atunci complicaţiile vor fi inevitabile. Distrugând ţesuturile dentare dure, caria poate provoca pulpita, periodontita şi prin urmare poate duce la pierderea dintelui. Despre cauzele apariţiei cariei, profilaxie şi metodele sale de tratament o să ne vorbească Denis Cristofor – specialist principal al clinicii stomatologice ClasicDent.

Denis, care sunt cauzele apariţiei cariei dentare?

Caria dentară – este distrugerea dintelui, care începe cu dizolvarea substanţelor minerale, ce intră în componenţa lui, cu deteriorarea ulterioară a ţesuturilor dentare dure şi cu formarea unei cavităţi. Demineralizarea, sau erodarea substanţelor minerale, ce formează smalţul dentar, are loc sub influenţa bacteriilor. În rezultatul igienei proaste a cavităţii orale  pe smalţ apare un depozit moale (placa bacteriană). Această placă bacteriană se lipeşte bine de suprafaţa dintelui  şi serveşte ca loc de concentrare a diferitor bacterii. Prelucrind glucidele, ce intră în componenţa plăcii bacteriene, bacteriile elimină acizi organici. Mediul acid contribuie la distrugerea cristalelor de hidroxiapatită, ce intră în componenţa smalţului, stratului extern protector al dintelui. După aceasta microbii pătrund în straturile inferioare şi încep să le distrugă. În mod sigur, cauza unei carii dentare nu este doar prezenţa microbilor în cavitatea bucală, dar şi un şir de alţi factori, de exemplu, ereditatea. Alimentaţia are la fel o importanţă enormă. Afluxul insuficient în organism de proteine, vitamine, săruri minerale, fluor şi diverse microelemente contribuie la dezvoltarea cariei dentare. Un rol important îl joacă componenţa şi particularităţile salivei.

Are oare caria dentară anumite stadii?

Da, ele sunt patru. Stadiul de pată: la examinare pe suprafaţa dintelui se observă o pată albă sau întunecată. În acest stadiu de regulă lipsesc senzaţiile neplăcute. Stadiul cariei superficiale este însoţit de dureri de scurtă durată la acţiunea iritanţilor mecanici sau termici. Smalţul devine zgrunţuros. În stadiul cariei medii se determină cavitatea carioasă. Şi deja în stadiul cariei profunde cavitatea se extinde şi atingerea ei provoacă durere. 

Care sunt consecinţele cariei netratate la timp?

Dacă nu vă adresaţi la stomatolog, de la începutul bolii, atunci procesul deteriorării dintelui poate progresa, microbii vor pătrunde prin dentină în pulpa dintelui şi vor provoca inflamarea ei – pulpita, care în lipsa unui tratament va evolua în periodontită, ceea ce, în cele din urmă, poate duce la pierderea dintelui şi la complicaţii mult mai grave.  

 

Doar 1 % din populaţia de pe Terra nu are carii dentare -  aceştia sunt eschimoşii şi aborigenii tribului Gunzu, ce locuiesc în munţii Pamirului de Sud. 

Povestiţi-ne despre măsurile profilactice în lupta cu caria dentară.

Profilaxia cariei rezidă, mai întâi de toate, într-o alimentaţie corectă, îngrijirea igienică a cavităţii bucale şi vizita regulată a stomatologului. Problema este că în stadiile iniţiale caria dentară decurge asimptomatic şi este extrem de dificil de observat de sine stătător acea pată micuţă. Este important de înţeles că, dacă a apărut o carie, atunci ea nu se va trata de la sine şi doar va progresa. Stomatologul în schimb va stabili gradul de dezvoltare al cariei şi va alege modul corespunzător de tratament, ce urmează a fi iniţiat neîntârziat. Pentru tratarea cariei în stadiul de pată va fi suficientă efectuarea remineralizării (restabilirea cantităţii suficiente de minerale) cu ajutorul unui gel special. În cazul cariei superficiale, medii şi profunde se efectuează prelucrarea cavităţii carioase cu obturarea ei ulterioară. În cazul cariei mai profunde se folosesc pansamente medicamentoase cu conţinut de hidroxid de calciu, care contribuie la formarea dentinei „secundare”, adică permit asigurarea protecţiei suplimentare pentru integritatea pulpei dentare. În plus, se recomandă de efectuat 1-2 ori pe an curăţarea profesională a dinţilor. Medicul de asemenea poate executa ermetizarea fisurilor. Fisurile sunt nişte formaţiuni pe suprafeţele masticatoare ale dinţilor laterali, constituite din  şanţuri şi canale, din acest motiv ele se curăţă anevoios şi sunt mai predispuse apariţiei cariilor. Aceste şanţuri sunt umplute cu material special de ermetizare şi în rezultat suprafaţa masticatoare a dintelui devine mai netedă şi protejată de carii.

Restaurarea dintelui cu material conpozit fotopolimerizabil  G-ænial 

• Curăţarea plăcii bacteriene de pe dinte. Mai întâi de toate este necesar de efectuat curăţarea igienică a dintelui, precum şi a dinţilor adiacenţi de depunerile dure şi moi, şi de placa bacteriană. În acest scop se folosesc aparate cu ultrasunete pentru îndepărtarea depunerilor dentare masive, precum şi perii speciale şi paste abrazive pentru înlăturarea plăcii microbiene moi şi pigmentate.  
• Determinarea culorii dintelui după o grilă specială Vita. Prelucrarea igienică a dintelui contribuie încă la faptul că medicul va putea selecta cu exactitate culoarea materialului de obturaţie. În acest caz, obturaţia se va combina cu culoarea dintelui şi nu se va evidenţia pe fonul ţesuturilor dentare naturale. Acest lucru este extrem de important pentru dinţii vizibili atunci când zâmbim.  
• Anestezia. Pentru îndepărtarea indoloră a ţesuturilor carioase, în cazul unui dinte viu, este necesară o anestezie locală. Din preparatele anestetice moderne noi folosim: Alphacaine, Septanest (Franţa), Ubistesin forte (Germania). Ele permit ca intervenţia să fie absolut nedureroasă. Albirea dinţilor se desfăşoară în două etape. Prima etapă constă în anestezia aplicativă, adică în anestezia locului pentru înserarea acului. De regulă, acesta este un gel cu gust de fructe, care se aplică pe gingie timp de 1 minut. A doua etapă – este anestezia prin infiltraţie, adică injectarea anesteticului în regiunea membranei mucoase a dintelui necesar.
• Prepararea ţesuturilor carioase. În cazul unei carii medii smalţul este întotdeauna deteriorat într-o măsură mai mică, decât ţesuturile inferioare (dentina). Din acest motiv cavitatea carioasă de regulă se extinde în profunzime, iar orificiul de intrare prin smalţ poate fi nu chiar mare. Stomatologul trebuie neapărat să perforeze smalţul de pe suprafaţa cavităţii carioase şi de asemenea să îndepărteze toată dentina cariată. Dacă va fi lăsată chiar şi o cantitate nesemnificativă de dentină cariată şi dacă deasupra ei va fi aplicată obturaţia, atunci foarte curând vor apărea complicaţii – dezvoltarea rapidă a cariei sub obturaţie şi distrugerea coroanei dentare cu dezvoltarea ulterioară a pulpitei sau periodontitei. Îndepărtând toată dentina cariată, putem purcede la următoarele etape de tratament.
• Izolarea dintelui de salivă. Este o etapă foarte importantă. După ce ţesuturile cariate vor fi îndepărtate şi înainte de a începe obturaţia dintelui – stomatologul trebuie să izoleze minuţios dintele de contactul cu saliva şi chiar cu respiraţia umedă a pacientului. Aceşti factori vor influenţa foarte mult asupra durabilităţii obturaţiei. Mai înainte pentru izolare se foloseau tampoane de vată şi tifon, cu ajutorul cărora dintele era înconjurat din toate părţile, ceea ce era extrem de nesigur şi ineficient. Însă, în ultimul deceniu, în acest scop se foloseşte coferdamul. Aplicarea coferdamului este destul de dificilă. Unii medici renunţă la folosirea acestuia pentru a-şi economisi timpul. Însă, printre altele, aplicarea coferdamului în timpul tratării cariei denotă atitudinea grijulie a stomatologului faţă de calitatea lucrului său.
• Prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase. Cavitatea formată în interiorul dintelui în procesul îndepărtării ţesuturilor carioase se prelucrează cu antiseptice.