Parodontologia
Parodontologia — este acea ramură a stomatologiei dentare, care se ocupă de studierea, profilaxia şi cercetarea gingiilor şi proceselor inflamatorii ale parodontului. Afecţiunile cele mai frecvent întâlnite în parodontologie sunt gingivita, parodontita şi parodontoza.
Parodontul – constă din gingie, cement radicular, periodont şi osul alveolar.
Funcţia de bază a parodontului este menţinerea dintelui în osul alveolar şi amortizarea tensiunii de masticare.
Avantajele tratării parodontozei:
- după curăţare, între gingii şi dinţi se formează o aderenţă compactă;
- distrugerea microflorei patogene;
- minimizarea reacţiilor adverse asupra ţesuturilor parodontului;
- rezultate vizibile chiar după prima procedură.
Parodontita — afecţiune, ce deteriorează ţesutul parodontal, este însoţită de inflamaţia gingiilor şi duce la dereglarea funcţiei de susţinere a dinţilor, la perturbarea funcţiei masticatorii, la sângerarea gingiilor şi, prin urmare, la pierderea dinţilor. După patruzeci de ani, anume afecţiunile parodontului (inflamaţia gingiilor, sângerarea gingiilor) sunt motivul de bază al extracţiilor dentare.
Cauza inflamării gingiilor este placa bacteriană, care în cazul igienizării proaste contribuie la formarea tartrului supragingival. La suprafaţa tartrului se înmulţesc rapid bacterii, ce favorizează afecţiunile inflamatorii ale parodontului. Metodele moderne pentru tratamentul gingiilor – curăţarea igienică, chiuretajul (înlătură depunerile din pungile gingivale).
Simptomele parodontitei:
- sângerarea gingiilor — unul din simptomele principale ale parodontitei, cu care trebuie neapărat să vă adresaţi la medic;
- respiraţia urât mirositoare;
- puroi în jurul dinților și gingiilor;
- dezgolirea rădăcinilor, dinţi ce se clatină — simptom alarmant al parodontitei.
Parodontita şi simptomele sale nu sunt însoţite de senzaţii de durere şi progresează lent. Din acest motiv, dacă aţi observat cele mai mici schimbări în cavitatea bucală, adresaţi-vă numaidecât la medicul-stomatolog.
Una din cauzele, care generează dezvoltarea proceselor inflamatorii în parodontologie, poate fi înghesuirea dinţilor, cavităţile carioase neobturate, obturaţiile incorecte care permit pasajul bacterian ce lezează gingia. Frenurile şi ligamentele musculare scurte, malocluziile, lipsa parţială a dinţilor – factorii traumei cronice a periodontului, care sporesc intensitatea distrugerii ţesuturilor parodontale. Afecţiunile inflamatorii ale parodontului se referă la bolile cronice infecţioase.
Dinţii: | Depunerea treptata a depunerilor moi pe gingie, la nivelul coletului dintelui. | |
Gingia: |
|
|
Ligamentul paradontal: |
Fixează bine dintele de maxilar |
|
Osul: | Nu este prezentă lipsa osului |
Una din cauzele, care generează dezvoltarea proceselor inflamatorii în parodontologie, poate fi înghesuirea dinţilor, cavităţile carioase neobturate, obturaţiile incorecte care permit pasajul bacterian ce lezează gingia. Frenurile şi ligamentele musculare scurte, malocluziile, lipsa parţială a dinţilor – factorii traumei cronice a periodontului, care sporesc intensitatea distrugerii ţesuturilor parodontale. Afecţiunile inflamatorii ale parodontului se referă la bolile cronice infecţioase.
Dacă în fazele incipiente ale bolii, ce se manifestă prin gingivită – inflamaţia gingiei, sunt suficiente doar eforturile medicului-igienist pentru lichidarea completă a simptomelor de durere, atunci în cazul unei leziuni progresive, ce se caracterizează prin retracția gingivală din jurul dintelui şi prin formarea pungilor parodontale, este necesar tratamentul la un şir de specialişti: la medicul – stomatolog - terapeut, la medicul - stomatolog-chirurg, și, în caz de necesitate, la ortoped şi ortodont.
Scopul de bază în tratamentul parodontului este înlăturarea totală a inflamaţiei, tratarea gingiilor, restabilirea structurilor anatomice şi funcţiilor fiziologice ale ţesuturilor, precum şi menţinerea efectului obţinut al tratamentului (remisiunea). Tratamentul parodontitei necesită o abordare complexă şi vizita ulterioară la stomatolog pentru evitarea afecţiunilor inflamatorii ale parodontului.
Dinţii: |
|
|
Gingia: |
|
|
Ligamentul paradontal: |
Incepe distrucţia lui |
|
Osul: |
|
Pentru tratamentul reuşit al parodontitei este necesară efectuarea investigaţiei complexe a pacientului, în conformitate cu rezultatele căreia, se planifică tratamentul gingiilor pe etape, înlăturarea inflamaţiei şi reabilitarea. În cadrul clinicii noastre punem în aplicare tot arsenalul metodelor contemporane ce ţin de diagnosticul şi tratarea afecţiunilor parodontului.
Dinţii: |
|
|
Gingia: |
|
|
Ligamentul paradontal: |
|
|
Osul: |
|
Scopul de bază în tratamentul parodontului este înlăturarea totală a inflamaţiei, tratarea gingiilor, restabilirea structurilor anatomice şi funcţiilor fiziologice ale ţesuturilor, precum şi menţinerea efectului obţinut al tratamentului (remisiunea). Tratamentul parodontitei necesită o abordare complexă şi vizita ulterioară la stomatolog pentru evitarea afecţiunilor inflamatorii ale parodontului.
Tratamentul complex al parodontului este alcătuit din câteva etape:
- prima etapă în tratamentul parodontitei - eliminarea inflamaţiei (înlăturarea plăcii bacteriene şi tartrului, tratamentul medicamentos al pungilor parodontale, tratarea gingiilor);
- etapa chirurgicală în tratamentul parodontitei – extracţia dinţilor, ce şi-au pierdut funcţia de susţinere, frenuloplastia, chiuretajul deschis şi închis al pungilor parodontale;
- etapa următoare în tratamentul parodontitei – restabilirea funcţiei masticatorii (protezarea raţională şi șinarea dinţilor mobili);
- vizitarea medicului – stomatolog de două ori pe an pentru profilaxia afecţiunilor.
Chiar şi în cazul unei afecţiuni atât de complicate, ca parodontita, putem avea succes şi stabiliza procesul, dacă vom îmbina dorinţele Dvs şi posibilităţile noastre în parodontologie.